Graiul ochilor stinsi

Romanul Graiul ochilor stinși impresionează printr-o analiză psihologică indirectă, subtil construită, desfășurată pe mai multe planuri. Este o proză complexă, în care viața satului, obiceiurile și tipologiile umane se articulează firesc cu o profundă dimensiune de autoanaliză.
Sondarea psihologiei eului narator se realizează atât direct, cât și indirect, prin intermediul personajelor: analizându-i pe ceilalți, naratorul ajunge, de fapt, să se reveleze pe sine. Limbajul este de o remarcabilă finețe − vorbirea dialectală este autentică, iar nuanțele moldovenești sunt dozate cu măsură, fără stridențe.

O subtilitate rar sesizată este alternanța dintre vocea intelectualului și cea a țăranului evoluat, plecat din sat, dar încă profund legat de el. Această integrare firească în universul rural, realizată cu discreție și inteligență artistică, reprezintă una dintre marile reușite ale romanului.
Anca Aurelia OPRESCU