Cartea de față se situează în continuarea cercetării, realizate de același autor, consacrate lexicului afectivității în poezia interbelică („Lexicul afectivității și poezia românească din secolul XX”, București, Editura Universității din București, 2014). Problema tratată acum – întrucâtva restrictivă față de precedenta – se limitează la un trop esențial și privește structura complexă a metaforei afectivității (ocazional împreună cu aceea a figurilor din aceeași serie: epitet/personificare/comparație metaforică), având ca obiect doar o tranșă a vocabularului, aceea în care corpus-ul afectivității se constituie în metaforă.