După ce a predat la diferite universități, în Franța și în străinătate, Yves Bonnefoy a fost numit profesor, în 1981, la Collège de France, unde a predat poetică până la pensionare, în 1993. Întrucât Yves Bonnefoy nu a disociat niciodată poezia, practica scrisului și reflecția asupra artei de o relație cu spațiul, trăită intim și intens, această experiență fertilă constituie punctul de plecare al drumului său poetic și va pătrunde întreaga sa operă, ca „un un fel de rău originar al intuiției noastre a locului”, așa cum susține el însuși. El își propune să „reîntâlnească” în geografia copilăriei sale „Ie premier arrière-pays” – prima patrie interioară -. De la o vârstă fragedă, a pus față în fata două regiuni ale Franței: „Copilăria mea a fost marcată – structurată – de o dualitate de locuri, dintre care doar unul părea a fi adevărat – vrai lieu”, dintr-un paradis îndepărtat dar „iubit” în exclusivitate.
Cătălina FRÂNCU