Orice autor interesat de un alt scriitor risca sa cada intr-o forma de hagiografie, purtat de revarsarea initiala de simpatie care l-a determinat sa scrie. Cartea lui Iuliu-Marius Morariu evita stralucit aceasta capacana. El nu incearca sa impuna un nou adevar care ar ajunge sa fie exacr opusul versiunii care a fost actuala pana atunci, ci prin traversarea unor surse nepublicate, prin exhumarea documentelor si marturiilor care au fost atuncate sau care nu au fost retinute, resusete o justa reechilibrare.