David Dorian se dovedește un poet remarcabil cristalizat, aparținând, mai degrabă, liniei echinoxiste și ieșene decât aceleia, ironic-batjocoritoare, a Cenaclului de Luni și a celorlalte grupări muntenești. O retorică nordică și o viziune, mai degrabă, tragică a existenței, abil (sau spontan) subîntinsă de o anumită fervoare religioasă. (Liviu Antonesei)

* * *

Bacovia e prezent cum o cupolă parentală. În acest mediu deopotrivă real și fantast, prezentul și trecutul se amalgamează în tiparul unor notații jurnaliere, autorul dând seama cu conștiinciozitate de succesiunea (frecvent reluarea) trăirilor de care are parte. Pe coala de hârtie se așterne de-a dreptul figura nudă a vulnerabilității proprii. […] Provincia constituie spațiul în care clipa se dilată, în care efemerul mimează cu inocență eternitatea pe un fundal post-paradiziac. (Gheorghe Grigurcu)

* * *

Discreția și timiditatea sporesc însingurarea cu profunzimile ei lirice, cu refugiile în amintire și oniric. Versurile curg și tind să instituie o spunere ritualică, prin cadențe impuse mai degrabă prin natura și profunzimea conținutului decât de formă. Discret cu propriile-i scrieri, David Dorian ignoră izolarea provincială prin seriozitate scriitoricească și prin calitatea poemelor sale. Este un poet mai puțin cunoscut, în plan național, decât l-ar recomanda cărțile sale, dar mereu rămâne o vreme care va veni. (Andrei Moldovan)

* * *

David Dorian poate privi drept în ochi pe oricare alt scriitor român. (Mihai Zamfir)

* * *

Publicarea acestor „frânturi” de poeme, adunate din caiete vechi de zeci de ani, îngălbenite, reprezintă gestul recuperator al unei producții poetice marcate de „iarna istoriei”. Sortite dispariției ‒ odată cu despărțirea de manuscrisele tinereții, ele încheie o etapă lungă de asimilări. (David Dorian)

* * *

DAVID DORIAN s-a născut la 27 martie 1957, în Bistrița. A urmat studii de inginerie mecanică și inginerie electrică, finalizate cu un masterat. În ultimii ani, a lucrat ca bibliograf la Biblioteca Județeană din Bistrița. Debut colectiv în anul 1975 cu un grupaj de poezii și proză scurtă în volumul Ascendență. Debutează editorial cu volumul de poezii Retorica ninsorii, 1993. Urmează volumele de poezii Umilințele, 1993, Fețele personajului, 1994 și Paradisele derizorii, 1995. În anul 1999, publică volumul de proză Jurnal iluzoriu. În anul 2005, îi apare antologia de poezie Euridice, distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Mureș. Urmează volumul de publicistică Îngrijitorul de cuvinte, 2005, romanele Scrisorile lui Tristan, 2006, Căderea prin iarnă, 2007, Iubire de bufon, 2009 și Iubire la imperfect, 2010. În anul 2011, îi apare antologia de poezie Exerciții de respirație. Urmează romanul Patul de sub fereastră, 2012. În anul 2017, publică volumul de poezii Strigătul. În anul 2018, publică volumul de eseuri Nostalgia lecturilor. Urmează volumele de poezie Fractali, 2018, Poeme prozaice, 2019, Alte poeme prozaice, 2019, Linia de plutire, 2020, Ultime poeme, 2020, Din Scrisorile lui Tristan, 2020, Poeme ruginite, 2021.