Hildegard din Bingen, scriitoare și abatesă, figură intelectuală majoră a secolului al XII-lea din Occidentul latin, își narează în Scivias viziunile mistice folosind alegoria vocii divine. Narațiunea propune un flux de imagini, convertit treptat în unul al cunoașterii revelate, consemnată pentru a îndruma omul aflat pe cale spre Creatorul său. Părțile I și a II-a ale lucrării, publicate în acest prim volum, dezbat probleme de teologie, filosofie, etică, eclesiologie și escatologie orientate spre asumarea radicală a vieții spirituale.