Hrabanus Maurus, arhiepiscop de Mainz în secolul al IX-lea, este unul dintre cei mai însemnați autori latini ai culturii carolingiene, în a cărui operă găsim un tratat despre educație, Despre instruirea clericilor, care poate fi pus alături de cele mai importante texte dedicate temei educației în Evul Mediu latin, de la Cassiodor, cu Instituțiile sale, și până la Hugo de Saint-Victor, cu Didascalicon. Găsim în acest tratat un rezumat al dogmaticii creștine pus în practica educativă adresată clericilor, precum și o judecată asupra celor șapte arte liberale și un mic îndrumar moral, care, împreună, au surse în Grigore cel Mare, Ieronim și Augustin. Ochiul atent al medievistului poate descoperi o structură țesută de autorități și o concepție originală despre auctorialitate, care îl fac pe Hrabanus Maurus un scriitor singular, prestigios, original, una dintre adevăratele surse timpurii ale culturii latine occidentale.