Focare de cultură, mănăstirile din vremea lui Matei Basarab – „cel mai mare ctitor religios al neamului nostru” românesc – erau și „pioni” activi în sistemul de apărare al ţării, în condițiile absenței impuse de suzeranul otoman a cetăților, prezenței raialelor turcești dunărene și veleităților dinastice ale vecinului moldav (Vasile „Lupu”). Întărite prin grija voievodului însuși, mănăstirile acopereau principalele zone strategice ale Țării Românești. Pentru a ne referi doar la mănăstirile „alese”, în zona dunăreană „străjuia”, în județul Olt, M-rea Brâncoveni, iar în zona sud-carpatică așezămintele fortificate de la Tismana (jud. Gorj) și Govora (jud. Vâlcea).