Narațiunea ne poartă pe urmele Callistei, o fermecătoare grecoaică, în vârstă de numai 17 ani, rămasă orfană, care pornește spre Africa de Nord împreună cu fratele ei, pentru a-și făuri un viitor mai bun printre străini. Callista este o artistă rafinată, iscusită în modelarea statuilor din piatră, iar talentele ei artistice sunt la mare căutare mai ales printre templele și închinătorii păgâni, dornici să-și achiziționeze simbolul unui idol. La vremea respectivă, Africa de Nord era parte a Imperiului Roman.
Callista aude despre creștinism și este profund impresionată de manifestarea credinței, pe care o văzuse pentru prima oară într-una dintre sclavele sale, pe când încă se afla în Grecia. În Africa, este atrasă și mai aproape de credința creștină datorită tânărului Agellius.

Callista însă tânjește mai presus de orice după credința lui Agellius.
Dorința care îi mistuie sufletul este să întâlnească Ființa căreia să i se poată închina, dezgustată fiind de idolii cărora ea le dă chip și care o pustiesc pe dinăuntru.

Prigoana pornită de împăratul roman Decius împotriva creștinilor din Africa o va cuprinde în pârjolul ei și pe Callista, dar ea nu va fi o victimă a opresorilor, ci o jertfă de bun miros adusă Celui ce i-a potolit setea sufletului și a învrednicit-o să Îl mărturisească prin martiriul ei.

John Henry Newman (21 februarie 1801 – 11 august 1890) a fost un teolog și poet englez, dar a scris și lucrări în proză. Despre stilul său de prozator, scriitorul James Joyce spunea: „nimeni nu a scris vreodată proză care să poată fi comparată cu aceea ieșită de sub penița acestui paroh anglican neînsemnat, dar neobosit, care în cele din urmă a ajuns un prinț în biserica cea adevărată”. Newman a slujit o vreme ca preot anglican, după care s-a convertit la catolicism, ajungând preot și chiar cardinal. A fost canonizat ca sfânt în Biserica Catolică în anul 2019.