In cartea Mănăstirile si viata duhovnicească în Antichitatea târzie, Paul C. Dilley explorează practicile personale şi ritualurile colective prin care monahii îşi curăţau mintea şi urmăreau idealul mântuirii. Autorul valorifică în mod deosebit domeniul interdisciplinar al studiilor cognitive, în special al antropologiei, în analiza principalelor „discipline cognitive" monahale, cum ar fi meditarea asupra Scripturii, frica de Dumnezeu şi rugăciunea. în plus, în volumul de faţă avem o primă analiză amplă a diferitelor ritualuri specifice pentru monahismul de obşte, inclusiv a ritualurilor de primire în mănăstire, a comemorării întemeietorilor şi a pocăinţei colective. Participanţii aplicau „lucrarea inimii" asupra gândurilor şi emoţiilor, care erau înţelese ca reflectând starea duhovnicească a comunităţii.