Radu Anton Roman a fost înzestrat cu toate darurile creatorului baroc și ale consumatorului expert, el face parte din categoria acelora pentru care partea cea mai importantă a unei bucurii este comentariul. „A găti e a scrie. Nmici o senzație nu e deplină, dacă nu devine cuvânt. Voluptatea de a povesti o mâncare și de a construi, în jurul paharului, zglobii piruete lirice justifică și amplifică plăcerile casei. Neobișnuită este investiția de efort, de salahorie, la care consimte R.A.R. pentru a documenta jubilația. Bucătăria e bibliotecă, arhivă, laborabor. Siestea e activitate de cercetare. Ponciful unității de grant a expresiei culinare autohtone în jurul sarmalelor și mititeilor, se spulberă pentru a face loc unei diversități feerice. Adevărului canonic i se substituie, salutar, sărbătoarea adevărurilor multiple, culese în fiecare sat, pe fiecare vale, ogradă cu ogradă. Suntem în plin postmodernism – vor spune câtiva universitari famelici. Aș! A se slabi! Suntem în plină tradiție, în tot ce are ea mai exuberant, mai firesc și mai apetisant”, conform lui Gabriel Liiceanu.