Actriță a Teatrului Nottara din București timp de peste 30 de ani, Liliana Tomescu a reușit record peste record, multe imposibil de egalat. „Pygmalion” a avut circa 500 de reprezentații, „Ciocârlia” – 400, „Luna dezmoșteniților”, puțin peste 600, iar „Adio, Charlie!” s-a jucat de 870 de ori. În 1964 i s-a acordat titlul de „Artistă Emerită”, un alt record, fiind cea mai tânără actriță – la numai 35 d ani – care l-a primit vreodată.

Mă tot întrebam cum ar fi bine să construim această carte? Ca un InterViu, cum s-a mai făcut sau o poveste secvențială, cu intervenții ale unor oameni care au cunoscut-o și i-au putut apreciat spectacolele? Cu citate din cronicile vremii, cu mărturii din viața ce a dus-o, ca actriță, în doar 30 de ani de teatru, alături de câțiva actori și regizori excepționali. Prima viață, până la vârsta de 50 de ani, în România, și apoi, a doua viață, alături de Lucian, în ultimii 40 de ani petrecuți în Suedia?

Cum ar fi povestea vieții, așa cum ar povestit-o Liliana, prin viu grai, stând pe un șezlong, acum, când a împlinit 90 de ani și, are, încă, acea vigoare a spiritului, cu o memorie vie și o descriere precisă, din care nu lipsesc farmecul, sarea, piperul și metafora?

Sergiu Cioiu