Intrat demult între valorile de vârf ale literaturii universale, poemul Demonul, continuă să rămână un reper și pentru biografia creatoare a poetului, prozato­rului și dramaturgului Mihail Iurevich Lermontov (1814-1841), biografie pe care o marchează de la începutul până la sfârșitul ei. Să fie intensitatea explozivă a acestui poem o urmare a faptului că viața acestui scriitor s-a curmat la douăzeci și șapte de ani și că, deci, biografia lui creatoare a putut acoperi cel mult doisprezece zece ani? Răspunsul la această întrebare ni se arată mult mai complex, căci nu doar problematica demonismului, atât de mult frecventată de marii scriitori ai lumii, sau tensiunea arzătoare a spunerii ne rețin în acest poem, ci și o frumusețe stranie ce-și caută drum printr-o căutare a echilibrului și a esențelor lumii și eului, rar întâlnită la o vârstă la care, de regulă, primează entuziasmul și ucenicia. (…)

Urmată, în 1907, de o nouă traducere în limba română, datorată lui Ioan R. Rădulescu, această primă versiune a Demonului inaugurează o întreagă aventură a unei capodopere pe terenul limbii noastre, aventură în care-și pun la încercare gustul, simțul limbii și, mai ales, puterea de percepere și de recreere a unei arte poetice de un mare rafinament, nume însemnate ale culturii române. Între acestea, se remarcă, prin aderența aproape perfectă la ideația și tonalitatea capodoperei poematice, dar și a creației lui Lermontov în întregul ei, numele lui George Lesnea, Alexandru Philippide, Virgil Teodorescu, Aurel Covaci, Leonid Dimov sau Ștefan Augustin Doinaș. Livia COTORCEA