Enigma

Enigma se prezintă ca un roman complex, cu subterane textuale şi cu psihologii abisale, cu suspans şi cu întreţeseri de motive care îl pun, într-un fel, la încercare pe cititorul versat, iar celui dornic de senzaţional îi oferă din belşug prilejuri de jubilaţie... Din opt litere, Emil Lungeanu a construit, aşadar, o poveste întreagă, aşa cum, într-o carte cunoscută, Martin Rees pune la baza funcţionării Universului <doar şase numere>... un regal pentru degustătorii pretenţioşi de astfel de literatură.” (Radu Voinescu)

„Extraordinar enciclopedismul romanului... Enigma, misterul raportului dintre scriitor şi scrisul său, este ceea ce-i prilejuieşte romancierului pagini de înaltă estetică.” (Ion Dodu Bălan)

„Pagini care l-ar încânta negreşit pe Umberto Eco... Un text magistral, pe câteva nivele, comunicând – ca şi cuvintele încrucişate – pe verticală şi orizontală, dar mai cu seamă în profunzime şi sublim.” (Emilian Galaicu-Păun)

„Cu stiloul şi-a înţepat vena şi a umplut cu sânge rezervorul. A început să scrie dramaticul roman cu sângele propriu.” (Lucian Gruia)