Cartea pentru copii „O javră, un câine și un copil”, de Sidonia Drăgușanu, apărută prima dată în 1947, a fost reeditată și îmbogățită cu ilustrațiile Oanei Ispir.

Povestea este simplă, dar cu tâlc și happy end. Azor și-ar fi dat viața pentru madam Fifi Cutare, deși era doar un maidanez fără pedigree. Madam Fifi îl iubea și răsfăța pe Fonfonel, câine de rasă, dar fără caracter. Viața îi va arăta cucoanei Fifi că e bine, ca și la oameni, să nu faci diferențe de rasă sau culoare nici la câini, pentru că ei te iubesc necondiționat indiferent de locul în care s-au născut sau ce pete au pe blană.

Stă jăvruţa Fonfonel,
În luxosul dormitor,
Plin de funde fel de fel,
Alintat ca un odor.

De Madam Fifi Cutare,
Ce-i serveşte-n farfurie
Zeci de feluri de mâncare,
Şi-l pofteşte, şi-l imbie.

Cu cuvinte drăgăstoase:
„Îngeraşule adorat,
Uite carne fără oase,
Pentru tine am cumpărat!”

Deschizând uşa încet,
Apăru în dormitor,
Mirosindu-i a cotlet,
Un dulău, numit Azor.

Dând de el, madam Cutare,
Se răsteşte furios,
Şi să-l bată iute sare:
— Marş la tine-n curte, jos!

Abătut de aşa primire,
Câinele cel credincios,
Se îndreaptă spre ieşire,
Mormăind cu glasu-i gros:

„Zău, atâta nedreptate,
Nu mai este de răbdat
Leneșii primesc de toate,
Harnicu’, stă nemâncat!”

Prin zăbrele îşi plânge amarul
Unui frate, tot ca el,
Ce primește ocări cu carul
Și-ngrijiri de niciun fel.