Cartea cuprinde teme subiective de meditație, filosofie diletantă și analiză psihologică, în genul unor confesiuni, fiind structurată pe trei părți. Cuvintele abuzive reprezintă o gândire fragedă, haotică, puerilă, prima descoperire a propriului gând în contradicție cu gândirea lumii și cu gândirea proprie în altă fază a ei, necesitatea dublării gândirii în dezacordurile ei.

Dialogurile sunt descoperirea minții personajului în proprie minte, descoperirea personajelor vieții și amintiri fugare ale unor întâmplări obișnuite care primesc subiectivism paranoic.

A treia parte primește obiectivitatea, așa zisă universală, a unui anumit Narator, care reinterpretează și reintegrează gândurile unui anumit om, ales la întâmplare, dar decis totuși de circumstanțele cărții. Dovedirea că omul îi însumează pe toți, lumea.