Un om se refugiază în singurătate și în oglindă. Orologiul unei biserici străvechi încremenește brusc și nimeni să înțeleagă de ce. Un condamnat la muncă silnică pe viață reușește să evadeze după șapteseprezece ani de închisoare. Un savant e prins în mrejele cercetării. Un tânăr învață de la o vrăjitoare bătrână cum să se ascundă în umbra sa. Bizarerii dintr-un imaginar ce poartă amprenta epocii se întâlnesc în proze scurte din singurul volum publicat vreodată de Oscar Lemnaru.

„Numai când apunea soarele, trupul său vertical îşi recăpăta consistenţa materială dar, în lumină, el se furişa în mantaua umbrei, în timp ce glasul, care ţinea de viaţa lui adevărată, dispărea atunci cînd dispărea şi umbra.“

„Poate că uneori, în vreme ce uriașul destin își trage răsuflarea, câteva vieți omenești, afară din orbita se de observație, își aleg drumul, un drum curios, răsturnat, străbătut de spiritul tuturor ademenirilor, luminat de perfidia unor blestemate felinare, furate din gigantica uzină a neverosimilului.“

Oscar Lemnaru