18 semne pe tesatura luminii

Întreabă-mă lume:
– Ce este lumina?
Şi voi şti ce să-ţi răspund.
Îţi voi spune că am văzut-o cu adevărat,
în prima mea privire de tată
când ochii de prunc cunoșteau lumea,
iar ai mei învățau miracolul.
În ochii mamei care şi-a ținut prima dată în brațe
ființa trupului său,
taina fragilă a începutului iubirii nesfârșite,
eu privindu-i.
Noi, o singură respirație.
Întreabă-mă lume:
– Ce este fericirea?
Şi voi şti ce să-ţi răspund.
Îţi voi spune că am simțit-o cu adevărat
Privindu-i primii pași de copil când,
așezați de-o parte și de alta,
pe pragurile dintre două uși,
cu mâinile întinse
în punți de lumină între teamă şi pas,
așteptam curajul fragil
să se cuibărească în brațele noastre deschise:
brațele mamei, cuibul reîntoarcerii,
brațele tatălui, poarta deschisă a lumii.
Un legământ că puiul de om
nu va cădea niciodată singur!
Îţi voi spune că am simțit-o cu adevărat
În primele-i cuvinte:
– Ma-ma.
– Ta-ta.
Infinitul respiră în tremurul silabelor,
în chemare, timpul se răsucește
ca o cheie în piepturi,
unde clipa este taina propriei nemărginiri.
Întreabă-mă lume:
– De ce iubirea nu se termină?
Și voi şti ce să-ţi răspund.
Îţi voi spune că
Dumnezeu te privește
prin ochii copilului
care te vede prima oară,
şi o singură scânteie e de ajuns
pentru a lumina viața
cu o promisiune șoptită:
– Acum ești parte din mine
și eu sunt parte din tine pentru totdeauna.