JAR

... Istovirea fizică o apăsa ca o povară. Începu să se dezbrace. Se trudi mult până să-şi descheie rochia şi totuşi nu se enerva deloc, ca alteori. O scoase cu băgare de seamă, să nu agaţe vreo copcă, şi o aşeză binişor pe speteaza unui scaun, să nu se şifoneze. Rămasă numai într-un combinezon de mătase, o cuprinse frigul, îşi strânse o clipă braţele peste sânii goi, zgribulită, ca şi când ar fi uitat ce făcea. Numai când privirea, rătăcind fără ţintă, zări pe pat cămaşa de noapte albă, se dumiri, aruncă în grabă combinezonul pe alt scaun şi se înfăşură în cămaşa lungă şi largă. În vreme ce se descălţa şi-şi vâra piciorul gol în papucii moi cu pampoane, îi trecu prin minte cât a dorit ea s-o vadă şi Dandu în cămaşa asta care i se părea că-i dă o înfăţişare de copil mofturos şi că-i şade foarte bine. Se duse repede la oglinda înaltă din colţ să controleze dacă într-adevăr îi şade tot atât de bine, gândindu-se că mai nostimă era în pijamaua lui Dandu din care abia se putea descurca

... Se întinse pe pat, peste plapomă şi rămase nemişcată.

...Şi totuşi mâine la patru va trebui să...

Sări din pat ca şi când astfel ar fi vrut să alunge gândul care se îmbulzea insistent în mintea ei. Merse de ici-colo, îngrijorată că gândurile n-au s-o lase să se odihnească. Trecea pe lângă oglinda înaltă, dar se ferea a întoarce ochii într-acolo pentru că nu e bine să te uiţi în oglindă noaptea.

... Deasupra, pe teancurile de scrisori şi panglicuţe, văzu imediat revolverul lui Dandu, cu minerul de os, mic ca un bibelou. Îl ridică şi-l puse cu atenţiile pe mescioara de noapte. Apoi, ca şi când iar s-ar fi răzgândit, duse înapoi sertarul şi-l închise. Câteva clipe stătu în picioare lângă scrin, sprijinindu-se coapsa de dunga teşită, parcă ar fi ostenit umblând cu sertarul, îşi reluă plimbarea prin cameră, uitându-se din când în când la arma ca o jucărie şi părându-i-se că ţintele de pe minerul de os sunt nişte ochi care îi urmăresc toate mişcările. Se apropie de mescioara de noapte, se opri şi îşi roti privirea pe pereţi căutând ceva. Mâna atinse întâmplător ţeava revolverului. O retrase parc-ar fi atins o şopârlă.

— Nu, nu! şopti Liana atât de răguşit că tresări de propriu-i glas ca şi de atingerea revolverului.

Se aşeză încet pe marginea patului.

... Pe buzele vopsite se desena un surâs de încurajare în timp ce gura rotundă de oţel se lipea de culcuşul inimii ca altă dată gura lui Dandu. Îi fulgeră prin creieri că detunătura va scula din somn toată casa şi va...