Submarinul karmei

Citind Submarinul karmei, mi-am spus: iată că printre autorii de după 2000 există un urmaș al magistrului Mihai Ursachi; același aer tare – de legendă și feerie, de mister și senzorialitate, de provocare lingvistică și esențe dogoritoare – se găsește în ce a scris mai bun și mai convingător Paul Gorban, poet tot mai bun (a se citi: tot mai stăpân pe uneltele sale) de la o carte la alta, ale cărui intuiții poetice compun, pe de altă parte, ca la Iustin Panța, o poezie a gândurilor care liniștesc/neliniștesc... Inima acestui poet generos înoată, după spusele sale, ca o păpușă voodoo pe fundul unui lac de argint – a fost de ajuns să întâlnesc această imagine ca să știu că am găsit în Submarinul karmei o poezie meditativă, labirintică și profund umană, infuzată de atmosfera livrescă și revigorantă a câtorva dintre poeții pe care îi admir încă din adolescență. Energia poemelor «karmice» ale lui Paul Gorban îndeamnă cititorul să recunoască (și să se înfrupte din) desfătările unei robusteți sufletești pe care, în vremurile acestea, suntem prea adesea tentați să o credem pierdută.”

Claudiu Komartin

„Cu submarinul lui karmic, poetul traversează toate zodiile poetice. Statuile au miros, aparatul de fotografiat face poze olfactive, autobuzele şi străzile au guri, o biserică se cocoaţă pe un bloc, drumurile au tălpi şi tot aşa. O privire adamică reinventează lumea, o deviază de la rutina ei scămoşată. E minunat că se mai găsesc suflete atât de încrezătoare în personificare şi metaforă, capabile să dialogheze cu Poezia ca şi cum aceasta ar fi o mamzelă delicată şi sturlubatică, totdeodată.”

Felix Nicolau

„Chiar dacă face parte din plutonul poeţilor douămiişti, Paul Gorban scrie o poezie ce se delimitează de teritoriul minimalismului, biografismul antrenat în materia lirică nu sufocă versurile cu tot felul de note personale, ce pot, la un moment dat, împotmoli verbul poetic în hăţişul redundanţei, poetul îşi foloseşte unele note biografice mai mult aluziv, le încorporează în structura metaforei fără a le mai face vizibile pe parcursul discursului poetic. Fiecare poem are identitatea lui, este lucrat pe câte o matrice aparte, nu poate fi vorba de vreo multiplicare de stări, tocmai în acest mod de tratare a poeziei constă originalitatea volumului lui Paul Gorban.”

Lucian Alecsa