Prin pădurea de simboluri ale universului urban, Paul Gorban interpretează semne şi sugestii, desprinzându-le din contextul mitologic pentru a le (re)plasa în cel casnic-familial, într-o mişcare circulară, ce îl face adesea să enunţe câteva din marile întrebări care ne preocupă dintotdeauna. Poetul răsfoieşte cu migală atât jurnalul actualităţii, de la Notre Dame la „oraşul cu şapte cocoaşe”, cât şi istoria poeziei, temele şi motivaţiile lui Labiş sau Sylvia Plath regăsindu-şi ecouri imposibil de ignorat.

Dan GULEA

Paul Gorban aruncă o avalanşă inepuizabilă de cuvinte înspre cititor, făcându-l părtaş la orice mister coborât din lumea materială şi aplicat, cu o sensibilitate exacerbată, propriilor sale obsesii lirice, erotice, sentimentale. Poezia aduce aici un preaplin de senzaţii, un abuz al explicitului care compensează – urgent

şi febril – nevoia de expresie. Poetul se află într-o cursă contracronometru cu viaţa, cu dragostea, cu meditaţia, pe care le împinge înspre posibila lor rezolvare definitivă cu o irespon-sabilitate pe care numai convingerea că totul trebuie spus şi trăit intens ţi-o poate da. E o poezie tandră & caldă, transformată într-o continuă pledoarie pentru ascultarea tuturor semnelor care ar putea desluşi, într-un final atemporal, secretul vieţii care în fiecare dimineaţă / răsuceşte în mine un nou bărbat.

Dan-Liviu BOERIU