Când eşti mort, cel mai rău e că nu mai ai parte de micile plăceri ale vieţii: săruturi, secrete, bârfe… Dar eu sunt pe cale să fac ceva ce n-a mai făcut nimeni: să-mi repet viaţa, cu ajutorul Emmei, sora mea geamănă de mult pierdută, pe care nici măcar n-am apucat s-o cunosc.

Am dispărut chiar în ziua când trebuia să ne întâlnim, iar acum Emma încearcă disperată să afle ce

s-a întâmplat cu mine. Ca să dezlege puzzle-ul, singura soluţie e să devină eu . Dar cum să râdă la glumele găştii mele de prietene? Cum să-l convingă pe iubitul meu că ea e fata de care s-a îndrăgostit? Cum să facă pe fiica fericită atunci când îi îmbrăţişează de noapte bună pe părinţii mei?

Şi cum să păstreze în continuare secretul atunci când îşi dă seama că ucigaşul îi urmăreşte fiecare mişcare?

Să înceapă jocul minciunii!

A devăr sau minciună?