Republicarea monumentalei sinteze asupra istoriei românilor a marelui savant și patriot Nicolae Iorga, la jumătate de secol de la prima sa editare, este menită să înlesnească specialiștilor și publicului larg, dornic să deslușească tainele trecutului, cunoașterea și aprofundarea unei lucrări fundamentale a istoriografiei naționale, din ce în ce mai greu de procurat odată cu scurgerea anilor. Din uriașa producție științifică dedicată istoriei românești, lucrarea în discuție este cea mai întinsă, reprezentând totodată ultima sinteză elaborată de eminentul polihistor care înfățișează devenirea poporului român din cele mai vechi timpuri, până spre sfârșitul perioadei interbelice, motiv suplimentar pentru a suscita o atenție particulară.

Unificatorii, penultimul volum din cele zece ale Istoriei românilor, de Nicolae Iorga, acoperă perioada inaugurată, „pe la 1834–1836”, de manifestări ale „spiritului nou în luptă cu protectoratul rusesc” și încheiată de „năvălirea, noaptea, în Palatul Domnesc”, la 11/23 februarie 1866, când „noii stăpâni ai situației” au impus „conspirativ” abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.