„Aceasta tanara scriitoare este animata de o rara pasiune formatoare. A se forma pe sine inseamna totodata a-i forma pe alţii. Nu ne mira recursul frecvent al eseistei la modelele formatoare, chiar daca nu este nicidecum vorba de a repeta epigonic experienţe consumate. Modelul poate (şi trebuie sa fie) intrucatva jucauş. Ion Barbu este, in aceasta perspectiva, un magister ludi. Cu o generozitate spontana, Aura Christi işi impartaşeşte experienţele, e gata sa dea sfaturi unor tineri poeţi, in continuarea celor binecunoscute ale lui Rilke cel din Scrisorile catre un tanar poet.
Iata, aşadar, cartea unei autoare cu un destin literar cert. Un destin pe care Aura Christi şi-l asuma. Mai mult, ea şi-l construieşte cu orice sacrificiu.”

Nicolae Balota

„S-a constatat inca o data o matura stapanire a mijloacelor, un timbru aparte, original, in corul tinerei poezii şi, mai ales, o frumoasa ambiţie de a modela, de a uza de o intreaga gama a tehnicii poetice in contrast curajos, aş zice, cu unii poeţi sau poete ale celei mai tinere generaţii lirice ce uneori işi dilueaza inspiraţia şi temele personale intr-un manierism ce frizeaza moda sau teribilismul literar. Cele doua teme ale volumului – «regalitatea şi deificarea» – prin patosul reţinut, printr-un cult aproape clasic al formei, tradeaza orizontul, anvergura ideatica a autoarei ce incearca cu succes in acest volum sa propuna nu numai teme originale, dar sa integreze in arta ei poetica modurile clasice ale bunei şi marei poezii romaneşti şi universale.”

Nicolae Breban