Cand am început a întelege cele ce se petrec în lume, intrase de curand în cursul timpului un secol nou, secolul al XIX-lea, secol mare si luminos între toate, menit a schimba fata lucrurilor pe pamant, de la apus la rasarit; secol care a adus cu dansul o civilizatiune cu totul si cu totul noua, nebanuita si nevisata de timpii anteriori; civilizatiune iesita din descoperirile stiintifice datorite geniului omenesc, care a dat raurilor, marilor si oceanelor vapoarele, a înzestrat continentele cu drumuri-de-fier, a luminat pamantul cu gaz si cu scanteia electrica, ne-a daruit telegrafia, telefonia si fotografia; prin mecanica si prin chimie a transformat toate artele si maiestriile, a însutit si înmiit productiunea si a radicat pe om din robie si din apasare la egalitate si libertate; a vazut renascand ca din cenuse state noua ca Grecia, ca Belgia, Romania, Serbia si Bulgaria.