..In proza, Topirceanu ramane un memorialist, de mare clasa in Pirin-Planina, un evocator al plaiurilor copilariei: al expeditiilor cinegetice.
Povestirile vanatoresti, pigmentate cu umorul specific (Amintire, Intr-o dimineata de primavara, O goana la Cucuteni), ca sa nu mai vorbim de Insemnarile de la Turtucaia si din captivitate, sunt mai intai documente umane, care acuza autenticitatea reportajului. Scriitorul prefera sa realizeze faptul de viata trait, la care a participat el insusi. De aici si caracterul lor autobiografic.
Inainte de a crea Pirin-Planina, Topirceanu isi dadu masura talentului sau de prozator intr-o remarcabila nuvela, Focurile, ramasa aproape necunoscuta...
Focurile topeau naivitatile adolescentului, anuntand pe autorul Pirin-Planinei, opera de maturitate, unde faza lapidara va sculpta cateva momente si figuri memorabile...