Ultima carte a filosofului, încheiată în 1942, în plin Război Mondial, este un ansamblu de opt eseuri filosofice, care au ca numitor comun aspirația omului către întoarcerea la Origine, atât în direcția Naturii, cât și în cea a Spiritului.

Părăsind Paradisul după ce au mâncat din Pomul Cunoaşterii, Adam şi
Eva s-au înstrăinat nu numai de armonia Naturii, ci şi de Dumnezeu.
Recunoscând intelectul drept instanţa lor ultimă, ei şi-au renegat
întreaga lor Origine. De aici profunda aspiraţie a tuturor celor care în
epoca noastră de tranziţie au rămas vii din punct de vedere spiritual,
spre un nou contact cu elementul originar. Spre Origine atât în direcţia
Naturii cât şi a Spiritului.

Hermann Keyserling

Lucrul important şi semnificativ la Hermann von Keyserling nu e una
sau alta, ci tocmai conexiunea dintre un temperament colosal, chiar
ne-german în colosalul său, şi o inteligenţă foarte putemică, foarte
pătrunzătoare, absolut ieşită din comun. Keyserling este dinamic fără
cea mai mică veleitate statică. De aici şi furtuna din el, de aici ravagiile
şi dezlănţuirea furtunii, ravagiile şi dezlănţuirea lui Gingis-Han, cu
care el se simte înrudit prin sânge, de aici tensiunea şi imposibilitatea
vreunei rupturi a acesteia.