...Aşadar, primind sacerdoţiul, eu sunt din nou în fiecare duminică în biserică alături de tatăl meu. Căci el este în mod invizibil prezent alături de mine, ca îngerii şi ceilalţi sfinţi. Şi curând voi fi şi mai aproape de el, în marea biserică din înălţime...

C. Virgil GHEORGHIU

Tatăl meu mi-a explicat că omul, chiar pedepsit, chiar îmbrăcat fiind cu tunica sa de piele şi izgonit din Paradis, rămâne o creatură a rasei divine. Nici Iisus Christos, nici preoţii, care au primit Duhul Sfânt - nu îi readuc pe oameni în Ceruri şi nu fac Dumnezei din ei aşa cum se readuce la stână o turmă de oi. Prin încarnarea lui Christos şi prin sacerdoţiul preoţilor, oamenii au primit iertarea şi sunt invitaţi să-şi recucerească drepturile lor de fii ai lui Dumnezeu. Dar oamenii, fiind creaturi libere, pot foarte bine să refuze invitaţia. Dumnezeu i-a dat fiecăruia dreptul de a dispune de sine însuşi. Doar animalele şi sclavii sunt conduşi cu forţa şi în turme. Când e vorba de creaturi libere şi divine, cum sunt oamenii, ele sunt invitate. Dar nimic mai mult. Şi omul are dreptul să refuze sau să accepte invitaţia. Fiecare. În mod individual. Căci nu există bărbaţi şi femei la plural; numai la singular. Omul nu a fost creat doar liber; el este şi unic, aşa cum Dumnezeu este unic. Invitaţia este, aşadar, la singular. Adresată fiecărui om. Această unicitate - a fiecărui om - care ne deosebeşte de animale, de plante şi de alte creaturi, create în serie – îmi plăcea la fel de mult ca şi darul libertăţii umane.