„...Se pierduseră în neant episoadele neconvenabile, titlul de Împărat al Medicinei ori rugul din curtea Universităţii din Basel, la fel şi calificativele aspre de înfumurat sau şarlatan. Se dusese pe apa sâmbetei până şi referirea la statura lui scundă. Eram sigur că transcripţia fusese corectă şi că o verificasem de câteva ori, dar ea nu apărea integral pe dischetă. Am completat iarăşi episodul cu arderea cărţilor, l-am recitit pe monitor, dar el a dispărut pentru totdeauna, după operaţiunea de salvare. Cineva intervenea selectiv în text, cu obstinaţie şi determinare şi, după alte câteva tentative eşuate, am lăsat lucrurile de capul lor. N-am încercat aici decât să restabilesc adevărul, unul dintre cele posibile, parţiale şi neconcludente, căci oricum ai lua-o şi oricât de circumspect vei fi fiind, adevărul e mincinos.“
Mihai Bradu, născut la 12.01.1945 în comuna Moşoaia, judeţul Argeş, cu studii liceale la „I.C. Brătianu“ din Piteşti, de profesie inginer geofizician (IPGG Bucureşti, 1967), a publicat: romanul Aik, şoimarul (ed. Semne, 1997), volumul de proză scurtă Cronica lucrurilor mărunte (ed. Maşina de scris, 1999), romanul Lumina violetă a zilei (ed. Semne, 2003) şi volumul de versuri Camera de visat (ed. Vergiliu, 2005) şi a colaborat sporadic la publicaţiile new-yorkeze „Lumină lină“, „New York Magazine“ şi „Lumea liberă“. Stabilit in SUA, New York, din anul 1995. Membru al Uniunii Scriitorilor din anul 2005.