Miturile şi legendele culturii greco-romane, relatând faptele celor doisprezece zei olimpieni – atotputernicul Zeus, stăpânul fulgerelor şi al tunetelor, Poseidon, Hades, Apollo, Hermes, Hefaistos, Dionysos, Hera, Atena, Demeter, Afrodita şi Hestia – nu aparţin exclusiv fanteziei. Aceste figuri nemuritoare au o certă valoare simbolică şi o funcţie proprie, caracteristică unei anumite colectivităţi umane, căreia îi evidenţiază fragilitatea în raport cu forţele înspăimântătoare ale naturii. Mitologia greacă a făcut din toate timpurile obiectul unei „reinventări”, transpuse în versuri de aezi, căci mitul este viu atâta vreme cât este transmis pe cale orală, sau al unor „rescrieri” personale din partea autorilor, fie ei greci, romani sau bizantini, din epoca Renaşterii sau chiar actuali. Ea fascinează şi astăzi şi poate fi considerată, la fel ca alte mitologii – egiptene, nordice, precolumbiene etc. – o bază deosebit de importantă pentru lărgirea orizontului intelectual universal, constituind de-a lungul veacurilor un bogat izvor de inspiraţie pentru scriitori şi pentru toate domeniile artei.