În mitologia greacă şi romană eroii sunt personaje dotate cu calităţi deosebite. Li se atribuie o mare putere, un curaj deosebit şi isprăvi excepţionale, uneori ieşite din comun. Faptele lor de bravură îi situează adesea deasupra muritorilor de rând, căci, de cele mai multe ori, ei sunt rodul unirii dintre un muritor sau o muritoare cu un zeu sau o zeiţă - această ascendenţă divină explicând superioritatea lor şi faptele măreţe pe care le săvârşesc. Eroi precum Herakles, Teseu, Perseu, Bellerofon, Castor şi Pollux, Ahile, Iason, Enea întruchipează virtuţile cele mai de seamă ale societăţii antice şi exercită o mare influenţă asupra oamenilor şi evenimentelor. După moarte, ei sunt veneraţi şi un cult propriu le este dedicat pentru a li se comemora amintirea, căci, potrivit credinţei vechilor greci, eroii îi aud pe oameni din mormântul lor şi le pot veni în ajutor.