Prozele din Pădurea cu fauni trezesc nostalgii nebănuite și amintiri parcă din alte vieți.

Aceste povești zugrăvesc iubiri pierdute, pasiuni arzătoare, dar pasagere, șanse irosite ori, dimpotrivă, întâmplări menite să dăinuie o viață de om. Bărbați care iubesc femei până la disperare, ceea ce îi împinge la gesturi regretabile, femei care doresc bărbați până la mistuire, abandonându-și sinele; și unii, și alții ne amintesc însă de povara care este dragostea neîmplinită și de cât de vulnerabili și de urgisiți ne face ea să ne simțim. Ana Cioclov observă în jurul ei fărâme de viață și reușește să prindă în condei complexitatea relațiilor umane și fragilitatea spiritului, închinând astfel o odă iubirii