Scris într-un stil incisiv, dinamic şi concentrat, romanul lui Mircea Cavadia răspunde unor întrebări parabolice. Nu le amintesc aici, lăsând cititorul să le descopere în ţesătura de tip policier a cărţii – o constantă a romanelor sale - aceste interogaţii. Cum parabola, în literatură, antrenează deopotrivă jocul şi realitatea, autorul găseşte că ea ilustrează bine universul lumii româneşti din perioada ultimă, a căderii dictaturii şi primele momente ale revoluţiei. Ideea finală a cărţii este că, în pofida generalizărilor şi etichetărilor despre lumea în care trăim, nu acesta este rezultatul, ci avem tot atâtea răspunsuri, câte destine personale sunt. Lucian Chişu