Trebuie să credem că, așa cum piatra de la mormânt a fost dată la o parte, la fel va fi îndepărtat orice obstacol din calea comuniunii depline. Va fi un har al învierii, pe care îl putem pregusta chiar astăzi. Ori de câte ori cerem iertare unul altuia pentru păcatele săvârșite împotriva altor creștini și de câte ori găsim curajul de a ierta și de a primi iertarea, noi experimentăm Învierea! De câte ori depășim vechi prejudecăți și găsim curajul de a construi noi relații fraterne, noi mărturisim că Isus Cristos a înviat cu adevărat! De câte ori reflectăm la viitorul Bisericii în lumina vocației sale pentru unitate, strălucește aurora Paștilor! Reafirm aici speranța, exprimată deja de predecesorii mei, pentru continuarea dialogului cu toți frații noștri în Cristos pentru a găsi o modalitate de exercitare a slujirii Episcopului Romei, care, în fidelitate față de misiunea sa, să fie deschisă față de circumstanțe noi și, în contextul actual, să fie o slujire a iubirii și a comuniunii, recunoscută de toți. (cf. Ioan Paul al II-lea, Et Unum Sint, 95-96).