Civilizaţia este în pericol. A devenit un loc comun să repetăm acest strigăt de alarmă pe care-l proferează, în sensuri opuse și ca un apel de război, atâtea spirite divers cultivate, atâtea popoare care pretind, unele, hegemonia politică și militară ca dovadă şi condiție a superiorității lor intelectuale şi rasiale, altele, excelenţa valorilor morale şi spirituale ca principiu al influenței lor liberale şi al ascendentului lor civilizator. Înseamnă că însăşi ideea de civilizaţie, în loc să devină, cum speram, un principiu de acord și o cale de cooperare pacifică, apare ca o sursă de conflicte speculative şi practice, ca un ferment de ostilitate între concepte exclusive care încrâncenează şi exaltă interese antagoniste, sentimente pasionate, apeluri echivoce de datorie patriotică, mistici ardente ale unui soi de religie capabilă să trezească sacrificii extreme sau să glorifice cele mai rele abuzuri ale forţei.