Lucrarea de față propune un demers lingvistic specific semanticii lexicale în cadrul căruia sunt analizați termenii sapio, sapiens, sapientia, sapienter în scrierile ciceroniene, relevând atât structura lor polisemică, cât și relațiile de sens cu alte cuvinte.

Având în vedere sfera semantică a unităților lexicale studiate, cercetarea lingvistică valorifică elemente de filosofie, literatură și istorie a mentalităților pentru a preciza semnificațiile termenilor.

Cei interesați de subiect vor descoperi, dincolo de cadrul teoretic, elemente importante legate de vocabularul relațiilor sociale și de cel filosofic în vremea lui Cicero.