Documentele diplomatice de atunci, precum şi cele din epoca următoare a neutralităţii României, reprezintă cea mai elocventă dovadă că nu se va putea face vreodată vreo construcţie europeană fără includerea României şi a Bulgariei; din acest motiv studierea trecutului este astăzi mai importantă decât oricând.

„Tocmai am fost primit de către M.S. Regele într-o audienţă care a durat o oră şi jumătate. După câteva chestiuni fără importanţă, M.S. a abordat chestiunea alianţei noastre şi a spus că la ora actuală, opinia publică din România este aşa de pornită împotriva monarhiei noastre, încât nu putem decât să sperăm că nu se va produce un mare război, căci atunci, chiar dacă este sigur că România nu va porni împotriva Austro-Ungariei, în starea de spirit de acum nu ne mai putem gândi la o colaborare între cele două armate.

Din fericire, nu se profilează niciun război la orizont, stările de spirit ale popoarelor se schimbă şi regele speră că dacă în Ungaria se va adopta altă politică, atunci este sigur că treptat se vor stabili din nou relaţii normale. Sigur că în caz contrar, viziunea sa asupra viitorului relaţiilor dintre România şi noi este extrem de pesimistă.”

(Raport al ministrului plenipotenţiar austro-ungar la Bucureşti, contele Ottokar von Czernin, din 24 noiembrie/7 decembrie 1913)