În tot ce spunea, în tot ce făcea ea, era pasiune curată, era iubire de țară, era suflu de vitejie, propulsiune de energie, spirit sublim de jertfă.
Și eroina n-avea numai un suflet mare… era și inteligentă, avea mult bun simț, modestie, bună cuviință și o oarecare cultură (Făcuse o școală profesională la București). Fiind afabilă tot atât pe cât era e demnă și măsurată în gesturi și cuvinte și vorbind binișor franțuzește, camarazii noștri, ofițerii francezi, cari au cunoscut-o, o apreciau cu mult interes și multă stimă.
Adevărul, Anul XXXIV No. 11412, Duminică, 19 Iunie 1921
Ecaterina Teodoroiu
de General Alexe Anastasiu

… în textele alese de noi, vorbesc chiar cei care, prin fapta şi sacrificiul lor, au făurit istoria şi acest lucru le conferă o valoare deosebită, o încărcătură emoţională cu totul specială prin intermediul căreia putem să retrăim cu intensitate dramaticele evenimente care au marcat făurirea României Mari.
*
Fiecare document reprezintă un crâmpei de istorie, o parte din „acele momente sublime” despre care, aşa cum spunea celebrul scriitor austriac Stefan Zweig, „când creează în mod desăvârşit, istoria nu are nevoie de vreo mână care să o ajute. Acolo unde ea cârmuieşte cu adevărat ca poetă, ca dramaturgă, niciun poet nu trebuie să încerce să o depăşească.”
Sorin Cristescu