Avem de-a face aici cu o serie întreagă de enigme (cum, de altfel, întreaga şcoală gustiană e plină de enigme!). De ce oare nu a pomenit Mihai Pop de publicistica sa din anii ’30? De ce a publicat sub pseudonim? Dacă nu a mai vrut să se vorbească despre această producţie, de ce şi-a mai dezvăluit pseudonimul autorului dicţionarului? Dar, ceea ce mi se pare cel mai curios: odată apărută informaţia, cum de nu s-a găsit nici un discipol al profesorului care să fi publicat şi/sau comentat aceste texte? Mai ales că Mihai Pop, chiar dacă nu a vorbit despre ele, nici nu le-a renegat.