In aceasta carte, devenita o lucrare clasica, psihanalista elvetiana Alice Miller exploreaza consecintele grave, daca nu chiar extrem de periculoase pe care cruzimea parintilor le poate avea asupra dezvoltarii copiilor.
Folosind un limbaj lucid, puternic si inspirat, Miller investigheaza povestile personale si detaliile de caz ale diversilor indivizi autodistructivi si/sau violenti si bine cunoscuti (printre care si Hitler) pentru a-si extinde teoriile despre efectele pe termen lung pe care le are stilul abuziv de crestere a copiilor.
Acest studiu important descrie o imagine socanta a lumii violente – caci intr-adevar, traim intr-o lume din ce in ce mai violenta – la care fiecare generatie contribuie atunci cand educatia traditionala, cu cruzimea ei ascunsa, este perpetuata. Cartea prezinta cititorilor si solutii utile in acest sens, si anume, solutii pentru a resensibiliza copilul victimizat, care a fost prins in interiorul persoanei devenite adulte, si pentru a debloca viata emotionala care a fost inghetata in reprimare.

Volumul de fata este totodata tulburator si revelator. Prezentand trei studii de caz, printre care si cel al lui Adolf Hitler, Miller demonstreaza ca abuzurile psihologice si fizice suferite in copilarie prin punerea in aplicare a „pedagogiei negre”, asociate cu interdictia exprimarii si trairii sentimentelor de manie, frustrare, tristete, reprezinta o combinatie extrem de nociva, care se repercuteaza la varsta adulta. Conform teoriilor sale, bolile mintale, comportamentele antisociale si cele autodistructive (toxicomania, alcoolismul, prostitutia) sunt consecinta furiei si a suferintei refulate – rezultatul unor traume emotionale inconstiente ramase nerezolvate.

Autoarea subliniaza ca indignarea si sentimentul de revolta in fata unor fapte precum genocidul sau alte manifestari de cruzime nu au niciun rezultat. La fel de inutila este si gasirea unui vinovat. Singurul lucru care poate rupe cercul vicios al violentei este (in cazul parintilor) recunoasterea vinei si a suferintelor provocate si – in cazul celor care au suferit abuzuri – trairea libera a suferintei, a starii de doliu, constientizarea traumelor din copilarie.

Cartea Pentru binele tau este un semnal de alarma pentru parinti, dar si pentru adulti in general: metodele rigide sau violente de educatie, reprimarea impulsurilor firesti ale micutilor nu sunt in niciun caz „spre binele copilului”, asa cum se afirma de obicei. Asa cum atrage atentia autoarea, societatea noastra traieste intr-o stare de negare, idealizand rolul parintelui si al educatorului si minimalizand durerea copilului umilit, maltratat, redus la rolul de instrument al nevoilor parintesti. Rezultatele acestei atitudini sunt astazi mai vizibile decat oricand: crime in masa, razboaie, atentate, sinucideri. Iesirea din acest impas nu este usoara, dar va aduce cu sine o libertate emotionala salvatoare.