Deportata din Anatolia, la inceputul secolului trecut, Nectar Margosian a traversat mai multe spatii geografice si perioade istorice. A trait in civilizatii urbanizate, mereu fiind in mod brutal obligata sa iasa din ritmul normal al vietii si sa aiba o relatie speciala cu timpul. A fost insa printre cei alesi si putini pentru a crea dupa pofta inimii, in umilinta si tacere. Dezradacinarea, suferintele, exilul, pierderile, fragilitatea nu au invins-o. Finetea, rafinamentul si delicatetea s-au contopit in fiinta si creatiile ei. Dincolo de cumplitele incercari, tot ceea ce a facut a avut consistenta si greutate. Relele teribile ale unui intreg secol nu i-au putut sugruma vointa, ingeniozitatea, pofta de lucru. Istoriile mici, tulburatoare, aidoma istoriei mari alcatuiesc imaginea lumii noastre aflate de mult prea multe ori in deriva.