Romanul istoric „Iarna cu fulgi insangerati” focalizeaza obiectivul narativ pe un subiect tratat cu mai putina sinceritate pana in 1989, perioada in care, timp de 40 de ani, in scoala romaneasca s-a predat o istorie falsificata si rescrisa pentru a corespunde cerintelor ideologice ale regimului comunist. Este vorba despre atmosfera tulbure a anilor cumpliti de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, din Romania anilor 1944 ‒ 1945 si de pe frontul din estul Slovaciei.

Din respect fata de cititor si conceptul de carte de istorie adevarata, autorul reconstituie cu o precizie de ceasornicar si cu o capacitate descriptiva aproape cinematografica, datorata documentarii exhaustive intreprinse cu pasiunea cunoasterii si a dorintei de redare cu fidelitate a epocii in care se desfasoara actiunea, o mica parte din dramele umane provocate de furi-bunda inclestare a vointelor si deciziilor marilor puteri ale lumii.

In acest teatru sumbru al jocului de-a viata si de-a moartea, este proiectata in prim-plan povestea de dragoste dintre locotenentul Marius Radulescu, un adevarat gentleman si un erou de factura clasica care nu poate functiona in afara polilor morali ai onoarei, datoriei, demnitatii, responsabilitatii, patriotismu-lui real, asumat, nu de circumstanta, a sinceritatii, fidelitatii si respectului fata de oameni si idealuri, si frumoasa, voluntara, inteligenta si nonconformista Smaranda Hagiaturian, unica mostenitoare a unei familii foarte bogate. Ce s-a intamplat cu ei, cum a supravietuit iubirea lor, asta ramane de aflat daca vom citi pana la capat cartea. Lucru care, desigur, se va intampla, pentru ca, odata deschisa, dincolo de o lectura placuta si atractiva, cartea va capta prin valoarea sa instructiva, tributara adevarului, nicidecum mistificarii.

Merita sa treaca din mana in mana si din generatie in generatie. Nu o spune nici autorul, nici editorul, ci povestea in sine care va trece, cu siguranta, si proba timpului.