Cartea pe care o țineți acum în mâini este o mărturie scrisă cu dorința de a-i aduce cititorului vestea cea bună: nu suntem zidiți pentru moarte, ci pentru viață veșnică. Viața noastră are sens, iar niciunii dintre oamenii care au trăit vreodată pe acest pământ nu s-au pierdut fără urmă. Nici noi „nu vom muri prin moarte,” căci moartea, pentru om, nu este pieire, ci o trecere spre o altă viață – viața cea de dincolo.

Călătoria mea prin lumea de dincolo este o încercare a autoarei de a ne trezi spre cugetare asupra fragilității memoriei și a sărăciei cunoașterii noastre cu privire la taina sufletului. Ca stil și formă, ea amintește de scrierile creștine ale lui C.S. Lewis – Marea despărțire, Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr –, lucrări care poartă eticheta de „fantasy creştin,” dar care, în fond, nu sunt rodul imaginației goale, ci pilde și simboluri ale realității duhovnicești.

Soarta eroinei nu este o simplă închipuire sau o născocire fantezistă, ci rodul unei sinteze între reflecția duhovnicească a autoarei, inspirația ei lăuntrică și îndrumarea primită de la Maica Stareță și din lecturile duhovnicești. Este, așa cum chiar autoarea o numește, „o încercare ca, sub forma unei povestiri fantastice cu tâlc moral, să i se vorbească cititorului despre viața de după moarte, așa cum este ea învățată de Sfinții Părinți și păstrată în predania Bisericii Ortodoxe.”

Autoarea ne cheamă, cu gingășie și putere, să cugetăm asupra rostului și sensului vieții pământești, să ne adâncim în înțelegerea răspunderii pe care o purtăm pentru fiecare gând, cuvânt și faptă. Ne îndeamnă să ne cercetăm pe noi înșine cu sinceritate, în lumina propriei conștiințe și, mai presus de toate, în lumina poruncilor lui Dumnezeu.