În istoria Transilvaniei, saşii ardeleni au jucat un rol aparte. Sosiţi în secolele XII–XIII pentru am rentiendam coronam, pentru apărarea graniţelor ardelene şi dezvoltarea economică a zonei, au ocupat o întindere de pământ de la Orăştie şi până la Drăuşeni (azi, judeţul Braşov), ceea ce pe parcursul Evului Mediu a purtat numele de Pământul Crăiesc.

În cadrul sistemului constituţional al Transilvaniei medievale, ei s‑au bucurat de un statut aparte legiferat prin Diploma Andreanum din anul 1224, care le oferea o largă autonomie. Practic, saşii erau obligaţi să participe la luptele purtate de regele Ungariei, cu un număr clar definit de oşteni şi să‑i plătească acestuia un impozit. Acest lucru a dus la o prosperitate economică.

Prin excelenţă meşteşugari şi ţărani, saşii ardeleni nu au cunoscut şerbia, toţi locuitorii fiind oameni liberi, ceea ce îi deosebea fiind doar averea. De aceea, la nivelul conştiinţei colective, ei vor avea o mentalitate aparte, unde elementele moderne, burgheze ale secolului al XIX‑lea erau la ele acasă.