Monografia „Anton Bruckner” de Mihai Moroianu reprezintă, de la data primei ediții (1972), un unicat în muzicologia românească. Evenimentul editorial a fost elogiat la vremea lui de nume precum Adrian Rațiu, Alexandru Leahu, Petre Codreanu, Doru Popovici, Grigore Constantinescu sau Eugen Pricope. Lucrarea a fost inclusă în Bibliografia volumului de referință „Bruckner” de Paul-Gilbert Langevin („L’âge d’homme”, Lausanne, 1977).

Cartea aceasta a fost îndelung șlefuită, vreme de trei decenii, iar publicarea ei amânată ani buni, Bruckner fiind considerat „autor mistic” în ideologia vremii. Cele șase simfonii bruckneriene dirijate de Erich Bergel la București, cu Orchestra Radio, au pregătit terenul pentru apariția și receptarea acestui monument muzicologic. Mihai Moroianu va mai finisa încă două tomuri de sinteză: „Marii damnați” (1983) și „Constelația Bach-Beethoven-Wagner” (în curs de publicare). Autorul acestora s-a stins din viață în pragul Anului Centenar al morții lui Bruckner, ciclul de emisiuni radiofonice omagiale fiind preluat de dirijorul și profesorul Constantin Bugeanu, în dialog cu Monica Cengher.