„Toate cărțile tale sunt vii. Aceasta are un plus de culoare, de seninătate și de pace. E o carte despre legătura magistru-discipol, despre vocația prieteniei, despre vocația de profesor de limba română pentru studenți străini, despre vocația de scriitor, despre arta de a călători printre oameni și cărți.
Aceasta este o carte despre legătura dintre oameni, continente și suflete, dincolo de cuvinte. Este despre contraste și despre noi înșine. O întoarcere senină spre sine, după ce culorile Calcuttei te-au obligat să reevaluezi relația cu bogăția. Citind-o îmi dau seama cât de bogată sunt, pentru că am avut șansa de a zăbovi în ținutul lui Tagore. Nu că până acum nu aș fi crezut în fericire, dar uitam să o leg de seninătate. E o carte senină scrisă cu iubire indiană și iubire românească.

Erată: scrisă cu IUBIRE. E aceeași iubire și la București, și la Calcutta.”

Lavinia Amza, prietenă a autoarei, profesoară de limba și literatura română la Colegiul Tehnic Petru Maior București.

În tot timpul petrecut aici am încercat să văd oraşul prin ochii lui Didi – Amita Bhose. Când am zărit tramvaiul hodorogind pe linia din partea veche a Calcuttei m-am gândit că, poate atunci când era studentă, Didi a călătorit tocmai cu acest tramvai. Că a stat pe scară, cu codiţele împletite fluturându-i în vânt. Şi visând. Râzând, aşa cum râd tinerele de acum. Așa cum a râs, poate, și pe scara tramvaiului din Bucureștiul pe care-l regăsim în cartea sa din 1968, În afara lumii cunoscute.

Iar eu, în alt secol, am pornit pe urmele sale În afara lumii cunoscute – Calcutta.