Noptile reci ale copilariei

Redescoperit recent, Nopţile reci ale copilăriei (1980), romanul autobiografic cu dimensiuni universale al lui Tezer Özlü, una dintre cele mai influente scriitoare turce, decedată mult prea timpuriu, a fost publicat deja în peste zece limbi. Tânăra naratoare tocmai s-a mutat la Istanbul dintr-un târg de provincie. În jurul ei, oraşul se schimbă fără încetare: se ridică zgârie-nori, se deschid noi cinematografe în timp ce fata şi familia ei încearcă să se obişnuiască cu viaţa în oraş. Deşi învaţă la o şcoală condusă de călugăriţe, tânăra pune la îndoială existenţa lui Dumnezeu. Se străduieşte să înţeleagă regulile pe care trebuie să le urmeze ca să-şi înăbuşe instinctele sexuale, însă îşi petrece nopţi lungi tânjind după căldura unui alt trup. Îşi doreşte să iubească şi să fie iubită. Într-o zi, când oraşul şi gândurile despre moarte o copleşesc, înghite un pumn de pastile. Şi astfel ajunge prima oară la clinica pe care o va vizita iar şi iar în diferite perioade ale vieţii.

„Vocea lui Tezer Özlü este reflexia unui suflet profund, care pipăie existenţa cu degete gingaşe. Ea foloseşte forţa literaturii pentru a permite vieţii să existe la nesfârşit. Vocabularul ales şi grija din spatele frazelor limpezi şi tăioase, precum şi abilitatea de a smulge lucrurilor semnificaţii noi sunt uimitoare. Timpul se opreşte atunci când lumea este trezită la o nouă viaţă de limbajul său. Ea cufundă totul într-o lumină veşnică.” (Burhan Sönmez)

„O descriere profund emoţionantă a disperării, euforiei şi suferinţei.” (Kirkus Reviews)

„E straniu cu câtă claritate vorbeşte Tezer Özlü despre un alt timp şi totuşi, simultan, despre clipa de faţă.” (Financial Times)

„Nopţile reci ale copilăriei este expresia esenţializată a inimii lui Tezer Özlü.” (Los Angeles Review of Books)