Practicile teatrale „documentare” invadeaza scenele actuale și formează un soi de nebuloasă dificil de definit cu precizie. Ea e compusa din proiecte „nomade”, care călătoresc tot atât de bine în spațiul geografic ca și în suporturile artistice și mediatice: spectacole, dar de asemenea și cărți, filme, site-uri web, bloguri… Toate genurile sunt contaminate: se vorbește de „teatru documentar”, „performance documentar”, „opera documentară” și chiar despre „teatru de obiecte documentar”.