Ştiind prea bine că nicio informaţie nu există fără un proiect de comunicare, Dominique Wolton vrea să răstoarne stereotipul dominant, gândindu-le împreună. Altfel spus, încercând o redefinire a statutului comunicării, secolul nostru fiind unul al coabitării. În viziunea sa, a comunica înseamnă a împărtăşi ceea ce avem în comun, dar şi a învăţa gestionarea diferenţelor. Fiindcă, ridicând complexităţi suplimentare, comunicarea înseamnă negociere şi coabitare; aducând, adică, în prim-plan problema relaţiei, recunoscând prezenţa Celuilalt.

Valorizând coabitarea, implicit primatul toleranţei, invocând experienţa concretă a alterităţii, Dominique Wolton propune, după ani de cercetări, o teorie a comunicării de sigiliu personal, conjugând Istoria, politica şi culturile. Adică o lecţie de luciditate: o binevenită şi necesară viziune umanistă, corectând excesele optimismului tehnologic şi a euforiei scientiste.

Adrian Dinu RACHIERU

În această carte urmăresc să răstorn stereotipul dominant şi să arăt de ce ade­vărata provocare priveşte mai curând comunicarea decât informaţia. Nu doar că nu mai este suficient să informezi pentru a comunica, deoarece omnipre­zenţa informaţiilor face comunicarea încă şi mai dificilă, dar pe deasupra, revoluţia informaţiei conduce la incertitudinea comunicării.

Dominique WOLTON