,,Nimic nu e pentru totdeauna” a aparut demult, nu avea un nume pe atunci, dar lasa urme pe hartie si in suflet. La inceput a fost o joaca, un mod de a exprima sentimente si stari, apoi a devenit o poveste frumoasa, cu multe pagini scrise, multe lacrimi smulse sau rasete nebune.

Motivul pentru care nu m-am oprit din a adauga noi file in cartea mea de suflet au fost toti oamenii care m-au indemnat sa nu ma opresc. Iar in momentele in care credeam ca locul meu nu e printre paginile ei, ea nu a incetat sa imi aminteasca cat de important este sa merg inainte. Atunci cand faci ceva in mod constant, ajungi sa o faci din ce in ce mai bine.